Plăcinta e dulce la sfârşit de Alan Bradley

Pentru Shirley

Dacă plăcinta nu ar fi dulce la sfârşit, Cui i-ar mai păsa că e crocantă?

William King: Arta culinară

UNU

Întunericul din dulap era la fel de negru ca sângele închegat. Mă băgaseră înăuntru şi încuiaseră uşa. Respiram cu dificultate pe nas, luptându-mă cu disperare să rămân calmă. Am încercat să număr până la zece între fiecare inspirare a aerului şi până la opt în timp ce expiram încetişor în întuneric. Din fericire pentru mine, îmi puseseră căluşul atât de strâns în gura deschisă, încât nările îmi erau lăsate libere şi puteam să inspir încetişor aerul închis şi stătut.

Citeşte mai mult …

You may also like...

Lasă un răspuns